Search

vineri, 5 aprilie 2013

Documente secrete dezvăluie afacerile ascunse ale politicienilor, mafioților și magnaților

OffshoreLeaks este un proiect al International Consortium of Investigative Journalism (ICIJ) din Washington, DC. ICIJ este o rețea independentă de reporteri care colaborează pentru publicarea de investigații jurnalistice transfrontaliere.
Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI) a fost partenerul pentru Europa de Est al ICIJ și a coordonat documentarea în regiune timp de 15 luni. Proiectul la care a participat este probabil cea mai mare colaborare transfrontalieră din istoria jurnalismului.
Peste 80 de jurnaliști din 46 de țări au investigat legături dezvăluite de 2,5 milioane de documente și au început astăzi să publice secrete a peste 120.000 de societăți și fonduri off-shore, expunând afaceri ascunse ale politicienilor, mafioților și magnaților de pe întregul glob, din mai mult de 170 de țări.
Documentele secrete obținute de ICIJ dezvăluie numele din spatele unor firme și fonduri private din Insulele Virgine Britanice, Insulele Cook și alte paradisuri fiscale.
Baza de date are 260 de gigabiți și este o colecție de 160 de ori mai mare decât cea a telegramelor Departamentului de Stat American publicate de WikiLeaks în 2010.
Documentele includ medici, fermieri din Grecia, dar și familii și parteneri ale dictatorilor, escroci de pe Wall Street, miliardari din Europa de Est și Indonezia, directori executivi ai corporațiilor ruse, traficanți internaționali de arme și o firmă paravan pe care Uniunea Europeană a catalogat-o ca fiind implicată în programul nuclear al Iranului.
Zeci de jurnaliști au căutat prin milioane de documente mii de nume pentru a produce investigația ICIJ în lumea secretă a industriei off-shore
O captură de 2,5 milioane de documente a dezvăluit secretele a mai mult de 120.000 de societăți și fonduri off-shore, expunând afaceri ascunse ale politicienilor, mafioților și ale magnaților de pe întreg globul.

Documentele secrete obținute de International Consortium for Investigative Journalism dezvăluie numele din spatele firmelor și fondurilor private din Insulele Virgine Britanice, Insulele Cook și alte paradisuri fiscale.
Documentele includ medici, dentiști, fermieri din Grecia, dar și familii și parteneri ale dictatorilor, escroci de pe Wall Street, miliardari din Europa de Est și Indonezia, directori executivi ai corporațiilor de stat ruse, traficanți internaționali de arme și o firmă paravan pe care Uniunea Europeană a catalogat-o ca fiind implicată în programul nuclear al Iranului.
Documentele scurse oferă fapte și cifre cum ar fi transferuri de bani, date de înregistrare a firmelor, legături dintre firme și persoane, date care ilustrează cum secretul financiar din paradisurile fiscale s-a răspândit agresiv în lume, permițând celor bogați și celor bine ancorați să se sustragă de la plata taxelor, alimentând corupția și problemele economice atât în țările bogate, cât și în cele sărace. Documentele detaliază proprietățile firmelor și persoanelor din mai mult de 170 de țări și teritorii.
Stocul de documente reprezintă cel mai mare depozit de informații confidențiale legate de industria off-shore obținut vreodată de o organizație media. Cantitatea de documente, măsurată în gigabiți, este de peste 160 de ori mai mare decât documentele Departamentului de Stat American publicate de WikiLeaks în 2010.
Pentru a analiza documentele, ICIJ a colaborat cu reporteri de la The Guardian, BBC, Le Monde, Süddeutsche Zeitung și NDR, Washington Post, Canadian Broadcasting Corporation (CBC) și alte 31 de organizații media partenere din lume.
86 de jurnaliști din 46 de state au luat la puricat datele informatice și au examinat emailurile, registrele contabile și alte documente care acopereau aproape 30 de ani.
„Nu am văzut niciodată așa ceva. Lumea ascunsă a fost în sfârșit expusă”, a declarat Arthur Cockfield, profesor de drept și expert în taxe de la Queen University din Canada, care s-a uitat peste câteva dintre documente în timpul unui interviu la CBC. El a mai spus că documentele îi amintesc de o scenă din filmul clasic Vrăjitorul din Oz în care „trăgeau cortina și vedeai vrăjitorul operând mașina secretă”.
Mafioți și oligarhi
Transferurile de bani în străinătate, legale sau ilegale, personale sau ale firmelor, pot distruge economii și pot asmuți națiuni unele împotriva altora. Criza economică continuă a Europei a alimentat dezastrul financiar al Greciei accentuat și de înșelătoriile fiscale din străinătate, dar și de căderea sistemului bancar din micul paradis fiscal din Cipru unde lichiditățile băncilor locale au fost umflate de valuri de bani din Rusia.
Organizațiile care luptă împotriva corupției spun că secretul off-shore subminează legea și forțează cetățenii normali să plătească taxe mai mari pentru suplinirea taxelor care dispar spre zonele off-shore. Stolen Asset Recovery Initiative, o inițiativă a Băncii Mondiale și a ONU, estimează că transferurile de bani în străinătate pe plan mondial provenite din infracțiuni financiare se estimează a fi între 1.000 și 1.600 de miliarde de dolari în fiecare an.
Investigația ICIJ care a durat 15 luni a descoperit că pe lângă tranzacții perfect legale, secretomania și lipsa de supraveghere a industriei off-shore permit prosperarea fraudelor, evaziunilor fiscale și a corupției politice.
Proprietarii identificați în documentele off-shore sunt:
• Persoane sau firme legate de Afacerea Magnitsky din Rusia, un scandal de fraudă fiscală care a tensionat relațiile ruso-americane și a dus la interdicția pentru americani de a adopta copii din Rusia
• Un intermediar venezuelean acuzat că a folosit entități off-shore pentru a finanța un joc piramidal internațional, pâlnia prin care 30 de milioane de dolari au ajuns sub formă de mită la un oficial guvernamental din Venezuela
• Un magnat care a câștigat miliarde de dolari din contracte publice în timpul boom-ului din construcții impus de Ilham Aliyev, președintele Azerbaijanului, magnat care a servit ca director a mai multor firme off-shore secrete deținute de fiicele președintelui
• Un miliardar indonezian apropiat de dictatorul Suharto care a îmbogățit elitele în ultimii zece ani ai dictaturii sale
De asemenea, documentele oferă posibile noi indicii legate de infracțiuni și de ascundere a banilor, ca follow-up pentru articole sau anchete mai vechi. După ce a auzit că ICIJ a identificat-o pe Maria Imelda Marcos Manotoc, cea mai în vârstă dintre fiicele fostului dictator din Filipine Ferdinand Marcos, ca beneficiară a unui fond fiduciar din BVI, oficialii filipinezi au declarat că sunt doritori să afle dacă vreun bun din acest fond este parte a averii de 5 miliarde de dolari pe care tatăl ei a acumulat-o prin corupție.
Manotoc, care este guvernator al unei provincii din Filipine, a refuzat să răspundă întrebărilor jurnaliștilor pe această temă.
Bogăție conectată politic
Documentele obținute de ICIJ fac lumină în tacticile zilnice pe care firmele care înregistrează companii și fonduri în paradisuri fiscale le folosesc pentru a ascunde acționarii.
Tony Merchant, unul dintre avocații de top din Canada, a făcut un pas mai departe pentru a menține confidențial fondul din Insulele Cook pe care l-a alimentat cu mai mult de un milion de dolari în 1998, arată documentele obținute.

Într-un document pe care trebuia să-l completeze pentru autoritățile fiscale din Canada, Merchant a scris „nu” atunci când a fost întrebat în 1999 dacă deține bunuri în valoare de peste 100.000 de dolari în străinătate, arată datele unei instanțe judecătorești.
Între 2002 și 2009, el a achitat taxe pentru a-și menține fondul prin depunerea de mii de dolari cash în cecuri de călătorie îndesate în plicuri, în loc să transfere banii, ceea ce ar fi fost ușor de depistat, se arată în documentele firmei care îi oferea servicii off-shore și avea în încredințare fondul său.
Un document avertiza șefii companiei că Merchant „va face infarct” dacă vor încerca să-l contacteze pe fax.
Este neclar dacă Pana Merchant, soția sa, senator canadian a declarat în formularele anuale financiare acest fond. Conform legii, ea trebuia să declare anual către Comisia de etică a Senatului că este beneficiara unui astfel de fond, dar informația aceasta este confidențială. Merchant a refuzat să facă orice comentariu.
Alte nume importante identificate în documentele off-shore sunt soția vicepremierului rus Igor Shuvalov și doi directori importanți ai Gazprom, gigantul rus producător de gaz deținut de guvernul de la Moscova. Documentele arată că soția lui Shuvalov și oficialii Gazprom dețin acțiuni în firme din Insulele Virgine Britanice. Toți trei au refuzat să comenteze.
Alt nume este cel al baronesei Carmen Thyssen-Bornemisza, faimoasă ca protectoare a artelor, care a fost identificată în documente folosind o firmă din Insulele Cook pentru a cumpăra opere de artă, cum a fost cazul tabloului „Moară de apă la Gennep” a lui Van Gogh,  în cadrul licitațiilor organizate de case precum Sotheby și Christie.
Avocatul baronesei a recunoscut că ea are beneficii financiare din taxe prin faptul că este acționară la un off-shore, dar a subliniat că folosește paradisurile fiscale în special pentru ca îi oferă „flexibilitate maximă” atunci când transportă opere de artă dintr-o țară în alta.
Printre cei 4.000 de americani al căror nume apare în documentele CTL se numără Denise Rich, o cantautoare nominalizată la Grammy, al cărei soț s-a aflat în centrul scandalului de grațiere izbucnit la încheierea mandatului lui Bill Clinton.
O investigație a Congresului american a arătat că Rich, care a strâns fonduri electorale de milioane de dolari pentru politicienii democrați, a jucat un rol major în campania prin care l-a convins pe Clinton să-l grațieze pe fostul ei soț, Marc Rich, un afacerist din domeniul petrolului care era arestat în Statele Unite pentru evaziune fiscală și crimă organizată.
Documentele obținute de ICIJ arată că ea avea 144 de milioane de dolari într-un fond din Insulele Cook. Bunurile din fond includeau un iacht numit Lady Joy. Aici Rich își distra musafirii, celebrități, și aduna fonduri pentru caritate.
Rich a renunțat la cetățenia americană în 2011, are cetățenie austriacă și a refuzat să răspundă întrebărilor legate de fondul off-shore.
Un alt nume celebru care apare în documente și care a renunțat la cetățenia americană este un membru al dinastiei Mellon, care a pus pe picioare companii precum Gulf Oil și Mellon Bank. James R. Mellon – autor de cărți despre Abraham Lincoln și despre patriarhul familiei, Thomas Mellon – a folosit patru companii din BVI și Lichtenstein pentru a tranzacționa acțiuni și a transfera zeci de milioane de dolari între conturi bancare off-shore pe care le controla.
Ca multi alți jucători off-shore, Mellon pare să fi luat măsuri să se distanțeze de interesele sale din paradisurile fiscale. De multe ori a folosit terți ca directori sau asociați interpuși, o unealtă legală pe care mulți proprietari de societăți off-shore o folosesc pentru a-și păstra anonimatul.
Contactat în Italia unde trăiește o parte din an, Mellon a declarat ICIJ că în trecut a deținut o mulțime de entități off-shore, dar  că le-a lichidat pe toate. El a adăugat că le-a folosit pentru avantaje fiscale și din motive juridice, sfătuit de avocatul său. “Dar nu am încălcat niciodată legea fiscală”, a declarat el.
Cât despre utilizarea directorilor interpuși, Mellon a precizat că acesta este modul în care societățile sunt înființate și a adăugat că este foarte util pentru persoane ca el care călătoresc mult să aibă pe cineva care să se ocupe de afaceri. “Tocmai am auzit de un candidat prezidențial care are o mulțime de bani în Insulele Cayman”, a declarat Mellon, acum cetățean britanic, făcând aluzie la Mitt Romney. “Nu toți cei care dețin societăți off-shore sunt escroci”, a încheiat el.
Amploarea off-shore
Obscuritatea lumii off-shore face dificil de urmărit traseele financiare. Într-un studiu făcut de James S. Henry, fost economist-șef al McKinsey & Company, se estimează că averea ascunsă în paradisurile fiscale este între 21.000 și 32.000 de miliarde, aproape echivalentul a economiilor Statelor Unite și Japoniei laolaltă.
Chiar dacă economia mondială s-a poticnit, industria off-shore a continuat să crească, spune Henry, care este membru în conducerea Tax Justice Network, un grup internațional de cercetare care pledează împotriva paradisurilor fiscale.
Cercetările lui Henry arată că valoarea bunurilor manageriate de primele 50 de bănci private din lume, care adesea folosesc paradisuri fiscale pentru a-și ajuta clienții să-și mențină „valoarea netă”, a crescut de la 5.400 de miliarde de dolari în 2005 la mai mult de 12.000 de miliarde în 2010.
Henry și alți critici argumentează că secretomania off-shore are un efect coroziv asupra guvernelor și sistemelor legislative, permițând oficialilor corupți să devasteze avuția publică și asigură acoperire pentru traficanții de persoane, mafioți, braconieri de lux și alte tipuri de infracțiuni.
Apărătorii off-shore spun că majoritatea proprietarilor sunt impicați în afaceri legale. Centrele off-shore, explică ei, permit firmelor și persoanelor să-și diversifice investițiile, strâng alianțe comerciale transfrontaliere și fac afaceri într-o zonă prietenoasă care evită regulile dificile și birocrația din lumea fiscală normală.
„Totul este mult mai axat spre afaceri. Dacă nu ești onest, poți profita într-o manieră negativă, dar dacă ești onest poți profita într-o manieră pozitivă”, a spus David Marchant, editorul OffshoreAlert, un ziar online.
Mare parte a articolelor ICIJ sunt axate pe două firme off-shore: Portcullis TrustNet din Singapore șiCommonwealth Trust Limited (CTL) din Insulele Virgine Britanice – BVI, firme care au ajutat zeci de mii de persoane să înființeze entități off-shore și conturi bancare greu de depistat.
Autoritățile din BVI au descoperit că între 2003 și 2008 CTL a încălcat în mod repetat legislația pentru combaterea spălării banilor din insulă prin faptul că nu verifica și înregistra trecutul și identitatea clienților. „Această firmă în special avea în interiorul ei probleme sistemice legate de spălarea banilor”, a declarat anul trecut un oficial din cadrul Comisiei pentru Servicii Financiare din BVI.
Documentele arată că CTL a înființat 31 de firme în 2006 pentru o persoană identificată în Marea Britanie, conform datelor unui tribunal, ca fiind paravan pentru Mukhtar Ablyazov, un magnat bancher din Kazahstan care a fost acuzat că a furat 5 miliarde de dolari din una dintre cele mai mari bănci ale fostei republici sovietice. Ablyazov a negat orice faptă ilegală.
Thomas Ward, un canadian care este unul dintre cei doi fondatori, în anul 1994, ai CTL și a continuat să lucreze drept consultant pentru firmă, a declarat că procedurile de investigare a clienților sunt conforme cu standardele industriei off-shore din BVI, dar nici o măsură de verificare nu poate asigura că firme ca CTL nu vor fi „trase pe sfoară de clienți necinstiți” sau să încheie afaceri cu „cineva care pare, cu tot istoricul verificării, a fi onest”, dar ”ulterior se dovedește că a făcut ceva oneros”.
“Este dăunător, deși poate la îndemână, să demonizăm CTL ca fiind de departe cea mai mare problemă din această industrie. Mai degrabă cred că problemele CTL au fost direct proporționale cu cota sa de piață”, a fost răspunsul lui Ward la întrebările legate de CTL.
În urma analizei documentelor TrustNet, ICIJ a identificat 30 de americani, clienți ai firmei, acuzați de infracțiuni financiare, spălare de bani și alte nereguli fiscale. Printre acestea se află Paul Bilzerian, fostul titan de pe Wall Street, care a fost condamnat pentru evaziune fiscală și încălcare a legislației bursiere în 1989, dar și Raj Rajaratnam, un miliardar manager al unui fond de investiții care a fost și el condamnat la închisoare în 2011 într-unul dintre cele mai mari scandaluri cu secrete bursiere din istoria Statelor Unite. TrustNet a refuzat să răspundă întrebărilor jurnaliștilor.
Lista Neagră
Documentele obținute de ICIJ arată cum angajații firmelor off-shore își ajută clienții să conceapă structuri financiare elaborate care se întind pe toate continentele. De exemplu, un oficial guvernamental thailandez are legături cu un dictator african folosind TrustNet din Singapore pentru a înființa o firmă secretă în BVI.
Oficialul Nalinee „Joy” Taveesin este în prezent reprezentanta comerțului internațional thailandez. Ea a fost șefa de cabinet a premierului Yingluck Shinawatra până anul trecut când a părăsit acest post.
Taveesin și-a înființat firma din BVI în august 2008, la șapte luni după ce a fost numită consultant al ministrului thailandez al Comerțului și cu trei luni înainte ca Trezoreria Statelor Unite să o introducă pe lista neagră a „prietenilor” dictatorului Robert Mugabe din Zimbabwe.
Trezoreria i-a înghețat bunurile din Statele Unite și a acuzat-o că „în secret susține practicile financiare ale unuia dintre cele mai corupte regimuri din Africa” prin traficul de pietre prețioase și alte afaceri care se fac în numele soției lui Mugabe și a altor oameni influenți din Zimbabwe.
Taveesin a declarat că relația ei cu familia Mugabe este „strict socială” și că includerea pe lista neagră s-a făcut pe principiul vinovat prin asociere. Prin secretarul ei, Taveesin a negat categoric că ar avea o firmă în BVI. ICIJ a verificat acționariatul folosind datele TrustNet care demonstrează că ea și fratele său sunt acționari la o firmă din BVI care are ca adresă principală o adresă din Bangkok folosită pentru afacerile ei din Thailanda.
Datele obținute de ICIJ dezvăluie și o firmă secretă deținută de Muller Conrad „Billy” Rautenbach, un om de afaceri din Zimbabwe care a fost introdus pe lista neagră în același timp cu Taveesin și care are legături cu regimul Mugabe. Trezoreria americană a precizat că Rautenbach a ajutat la organizarea unui proiect minier major în Zimbabwe de pe urma căruia „a beneficiat un număr mic de înalți oficiali corupți”.
Când CTL a înființat în 2006 firma lui Rautenbach, acesta era deja un fugar, fiind căutat pentru acuzații de fraudă în Africa de Sud. S-a renunțat la acuzațiile aduse lui personal, dar firma sud-africană pe care o controla a pledat vinovat, conform codului penal, și a plătit o amendă de aproape 4 milioane de dolari.
Rautenbach a respins acuzațiile autorităților americane, pretinzând ca acestea fac „erori legale și faptice importante” când introduc oamenii pe lista neagră, a precizat avocatul său, Ian Small Smith. Acesta a spus că firma lui Rautenbach din BVI a fost înființată „ca un vehicul special pentru investiții în Moscova” și că respectă toate reglementările în vigoare. Firma nu mai este activă.
„Magazin universal”
Clienții off-shore sunt deserviți de o industrie întreagă de intermediari, avocați, contabili bine plătiți și bănci care mascheză, înființează structuri financiare și au grijă de bunurile clienților în numele acestora.
Documentele obținute de ICIJ arată cum două bănci de top din Elveția, UBS și Clariden, au colaborat cu TrustNet pentru a asigura clienților lor companii secrete în BVI și în alte paradisuri fiscale. Clariden, deținută de Credit Suisse, căuta astfel de nivele de confidențialitate pentru unii dintre clienții lor, arată datele, încât un oficial TrustNetdescria cererea băncii ca fiind „Sfântul Graal” al entităților off-shore – un nivel de anonimat al companiei încât poliția și autoritățile s-ar lovi „de un zid alb” în cazul ar încerca să descopere identitatea reală a acționarului. Clariden a refuzat să răspundă întrebărilor legate de relația sa cu TrustNet.
„Din cauza legilor elvețiene privind secretul bancar, nu avem dreptul de a oferi nici o informație legată despre clienți reali sau fictivi. Ca regulă generală, Credit Suisse și companiile sale respectă legislația în țările în care funcționează”, a fost răspunsul băncii.
Un purtător de cuvânt al UBS a declarat că banca aplică „cele mai înalte standarde internaționale” în lupta împotriva spălării banilor și că TrustNet „este unul dintre cei peste 800 de furnizori de servicii pe plan mondial cu care clienții UBS aleg să lucreze pentru a li se asigura servicii de administrare a averii sau planuri de succesiune. Acești furnizori sunt folosiți de asemenea și de clienții altor bănci”.
TrustNet se descrie ca un „magazin universal”, personalul său incluzând avocați, contabili și alți experți care pot oferi pachete „secrete” personalizate pentru a îndeplini nevoile și valoarea financiară a clienților săi.
Aceste pachete pot fi simple și ieftine, cum ar fi înființarea unei firme în BVI, sau pot fi structuri complexe care includ diferite nivele de fonduri fiduciare, firme, fundații, asigurări și așa-numiții directori și companii „paravan”.
Când înființează firme pentru clienții lor, acest tip de companii adesea numesc directori și acționari artificiali, agenți care servesc drept paravan atunci când adevăratul acționar al firmei nu dorește să i se afle identitatea.
Din cauza extinderii acestui proces al directorilor și acționarilor paravan, anchetatorii care urmăresc activități de spălare a banilor și alte infracțiuni ajung adesea într-o fundătură când încearcă să afle cine se ascunde în spatele firmelor off-shore.
O analiză a ICIJ, BBC și The Guardian a identificat un grup de 28 „directori impostori” care acționează ca reprezentanți, pe hârtie, pentru mai mult de 21.000 de firme, printre ei aflându-se și directori care reprezintă fiecare și câte 4.000 de astfel de firme.
Printre cei mai importanți directori identificați în documentele obținute de ICIJ se numără și o firmă din Marea Britanie care este director al unei companii din BVI, Tamalaris Consolidated Limited, pe care Uniunea Europeană a catalogat-o ca fiind paravan pentru Compania de Navigație a Iranului. UE, ONU și Statele Unite au acuzat această Companie de Navigație de ajutor oferit programului nuclear al Iranului.
„Zonă liberă de sancțiuni”
Organizații internaționale luptă de zeci de ani să limiteze înșelăciunile fiscale și corupția din industria off-shore. În 1990, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică a început a pune presiune pe zonele off-shore să reducă nivelul anonimatului datelor pe care le dețin și să acționeze mai intens împotriva spălării banilor, dar eforturile au fost încetinite în 2000 când administrația Bush și-a retras suportul american, conform lui Robert Goulder, fost redactor-șef al Tax Notes International.
O altă „mare cruciadă” împotriva paradisurilor fiscale, scrie Goulder, a început când autoritățile din Statele Unite au acționat împotriva UBS, forțând banca elvețiană să plătească 780 de milioane de dolari în 2009 pentru a ajunge la o înțelegere legată de acuzațiile că a ajutat cetățeni americani să eludeze Fiscul. Autoritățile americane și germane pun presiune pe bănci și guverne pentru ca informațiile legate de clienții și conturi off-shore să fie furnizate autorităților ori de câte ori este nevoie.
Prim-ministrul britanic David Cameron a promis să uzeze de președinția sa în G8, forumul celor mai bogate opt state din lume, pentru a ajuta la impunerea legii în ceea ce privește evaziunea fiscală și spălarea banilor. Promisiuni ca acestea au fost privite cu scepticism, având în vedere rolul cheie jucat de SUA, Marea Britanie și Rusia ca destinație a banilor murdari.
În ciuda noilor eforturi, industria off-shore rămâne o „zonă liberă de sancțiuni” pentru oricine vrea să comită fraude financiare, a spus Jack Blum, fost anchetator al Senatului american, care este acum specializat pe investigarea spălarii banilor și a fraudelor fiscale. „Periodic, gunoiul pute așa de rău încât cineva închide capacul tomberonului și se așează pe el pentru un timp. Există câteva progrese, dar este un drum al naibii de lung”, a spus Blum.
Au contribuit la documentarea acestui articol Mar Cabra, Kimberley Porteous, Frederic Zalac, Alex Shprintsen, Prangtip Daorueng, Roel Landingin, Francois Pilet, Emilia Díaz-Struck, Roman Shleynov, Harry Karanikas, Sebastian Mondial and Emily Menkes.

Companiile secrete ale VIP-urilor din România, anchetate de DNA

Documentele obținute în proiectul OffshoreLeaks arată că firma Commonwealth Trust Limited (CTL) este un agent de înregistrare de societăți off-shore care acționează ca paravan pentru evazioniști, operațiuni de spălare de bani și personaje dubioase din Rusia, Europa de Est și Statele Unite. CTL a fost folosită de mai mulți oameni de afaceri din România pentru a le înființa societăți în Insulele Virgine Britanice (BVI).
Documente interne ale CTL arată că în Romania, personaje celebre din fotbal, energie și afaceri dețin companii secrete de mai mulți ani. Un element comun care leagă aceste firme secrete este faptul că au fost înființate în BVI de același agent de înregistrări.
Al doilea element comun este faptul că acești oameni de afaceri sunt anchetați sau trimiși în judecată în România pentru spălare de bani și evaziune fiscală. În unele cazuri, legături de afaceri despre care doar se bănuia că există, sunt acum dezvăluite de documente și e-mail-uri interne ale CTL la care CRJI a avut acces.
Spalare de bani si insule virgine
Numele omului de afaceri libanezo-român Said Shehade Baaklini este asociat cu o multitudine de afaceri controversate. Ultima dintre ele este legată de un export fictiv în 2010 a patru motoare de la UCM Reșița către o firmă din Guineea.
Scopul afacerii era returnarea de TVA în valoare de 60 de milioane de euro, tranzacție stopată de intervenția autorităților. Baaklini a încercat să fugă din Romania, dar a fost prins și deportat de autoritățile bulgare.
Prin intermediul unei firme din Panama, Kuzniecky & Co, Said Baaklini a înființat în BVI pe 28 ianuarie 2008 societatea Ebelle International Inc. în care era unic acționar. Directorul Ebelle a fost numit panamezul Raul Garrido Garibaldo care și-a păstrat funcția până la dizolvarea firmei.
Pe 23 iulie 2008, Baaklini a cedat acțiunile lui Cristian Borcea, fostul acționar de la Dinamo, care a rămas unicul proprietar al firmei până la radierea acesteia pe 18 decembrie 2008. Lichidator a fost un cetățean cipriot care, așa cum arată documentele consultate de CRJI, a fost plătit cu 2.000 de dolari pentru munca sa de câteva ore.
Cu trei luni înainte de lichidarea societății off-shore, DNA l-a trimis în judecată pe Borcea pentru spalare de bani și evaziune fiscală. Ancheta viza bani încasați din transferuri internaționale de fotbaliști între 1999 și 2005. Borcea a fost condamnat de Curtea de Apel București la 7 ani închisoare cu executare și așteaptă sentința Curții Supreme.
Din documentele CTL  reiese că firma s-a închis pentru că și-a încetat activitatea de comerț. CRJI a încercat să afle de la Said Baaklini ce tip de tranzacții făcea prin Ebelle International, dar acesta a refuzat prin secretara sa să ofere orice informație. Nici Cristian Borcea nu a fost de găsit, în ciuda tentativelor repetate de a-l contacta.
Legături transatlantice din Romania
Într-un e-mail intern al CTL din 13 mai 2008 la care CRJI a avut acces se observă că în aceeași zi un oficial al Kuzniecky & Co a trimis către CTL informații legate de acționarii și directorii a două firme: Ebelle International a lui Baaklini și Alexus Limited.
Alexus Limited, ca și Ebelle International Inc, a fost înființată pe 28 ianuarie 2008 și avea ca unic acționar peNicolae Bogdan Buzăianu, denumit de mass-media românească „mogulul energiei”. Pe lângă data comună a înființării celor două firme, se poate observa că Alexus Limited avea același director ca Ebelle International, Raul Garrido Garibaldo. Alexus Limited a fost radiată pe 22 decembrie 2008, la doar patru zile după Ebelle și din aceleași motive, lichidatorul fiind același cipriot.
Nicolae Bogdan Buzăianu  a fost administratorul unei firme elevețiene în care și-a schimbat reciproc funcția de câteva ori cu cetățeanul elvețian Beat Eugene Corpataux. Acesta este reprezentantul firmei elvețiene care a cumpărat de la statul român UCMR, fiind considerat omul de încredere a lui Buzăianu.
Conform documentelor consultate de CRJI, rezultă că în 2007 CTL a înființat Energy Consult Ltd al cărui unic acționar era Nicolae Bogdan Buzăianu. În aprilie 2008, firma și-a schimbat denumirea în Selectra Aviation Ltd, acțiunile fiind cedate de omul de afaceri către Selectra AG din Elveția.
Selectra AG era noua denumire a firmei care controla în România Energy Holding, controversata companie prin care Buzăianu făcea afaceri cu energie. Selectra AG a devenit asociat unic al Ecro SRL în iunie 2010, o firmă de inginerie energetică care activează din 2003 pe piața românească. Printre clienți se numără și Energy Holding. Nicolae Bogdan Buzăianu nu a putut fi contactat pentru a oferi detalii legate de afacerile sale din BVI.
Beat Corpataux a fost directorul unei societăți elevețiene cumpărată de avocatul Doru Cătălin Boștină, condamnat definitiv pentru fals și uz de fals. Baza de date consultată de CRJI arată că Boștină a deținut și el între 2002 și 2005 un off-shore în BVI, Boștină & Associates (BVI) Ltd.
Interpuși
Buzăianu a fost acționar al mai multor firme din Insulele Virgine Britanice, după cum reiese din datele CTL, multe dintre acestea fiind înființate și radiate în același an. Nu este clar pentru ce scop au fost înființate și ce activități au avut.
Societățile din BVI care au legătură cu el nu au avut viață lungă. Documentele interne ale CTL la care CRJI a avut acces arată că Buzăianu a preluat, fie a cesionat acțiuni în mai multe firme de la un off-shore înființat în noiembrie 2002 în BVI: Southwind Universal Ltd.
Această companie a emis „acțiuni la purtător”, ceea ce înseamnă că patron este cel care deține o foaie de hârtie, adică certificatul de acționar în original. Panamezul Raul Garrido Garibaldo, directorul de fațadă al lui Buzăianu, figurează ca director și la societatea tranzacționată între Baaklini și Borcea.
Southwind Universal Ltd a cedat lui Dragoș Nițescu off-shore-ul Bleaklow Development Inc. Bleaklow a fost înființată în 2006, Nițescu devenind în mai 2008 unic acționar, exact în ziua în care Buzăianu prelua de la Southwind un alt off-shore, cum arată documentele CTL. Directorul și lichidatorul au fost aceiași ca în cazul Alexus Limited sau Ebelle International. Presa a scris că Nițescu este omul de casă a lui Buzăianu.
Conexiuni
Unul dintre martorii din dosarul UCMR – Baaklini este fostul mogul media Sorin Ovidiu Vîntu, condamnat pentru șantaj. Baaklini l-a vizitat de două ori chiar în ziua în care a fugit din ţară încercând să scape de ancheta privind motoarele de la UCMR. Datele și informațiile consultate în cadrul OffshoreLeaks arată că cei doi s-au întâlnit și în baza de date a CTL din BVI.
Tonderstead Ltd. este una dintre companiile înființate de CTL în 2006 și este unul dintre vehiculele folosite de Vîntu în schemele sale financiare. A fost radiată în februarie 2009.
Ca și Nicolae Bogdan Buzăianu, Said Baaklini sau Cristian Borcea, Sorin Ovidiu Vîntu și oamenii săi foloseau, așa cum reiese din documentele CTL, aceeași firmă de înregistrare din Panama și același director, Kuzniecky & Co, respectiv  Raul Garrido Garibaldo.
Octavian Țurcan, Victor Harbuz sau Ghenadie Nipomici, toți trei cetățeni moldoveni și toți folosiți ca interpuși de către Vîntu apar în documentele CTL ca fiind foarte activi în industria off-shore.
Țurcan, proprietar al Glasgow Intervest Ltd, a fost reținut de anchetatorii români pentru implicarea sa în sprijinarea financiară a fugarului Nicolae Popa, fostul director al Gelsor, implicat în prăbușirea FNI.
Ghenadie Nipomici apare ca proprietar al Willowsworth Ltd din BVI. Cel puțin două dintre firmele din România la care Willowsworth era asociat îl aveau în structura acționariatului pe fostul jurnalist, actualmente parlamentar, Sorin Roșca Stănescu.
O altă societate înființată de CTL pentru Nipomici este Crown Gate Alliance Inc, o altă firmă cu „acțiuni la purtător”. Și această societate este legată de Sorin Roșca Stănescu. El a cesionat către Crown Gate Alliance acțiunile sale dintr-o societate comercială română.
L-am contactat pe senatorul Sorin Roșca Stănescu pentru a comenta datele CTL. A cerut răgaz pentru verificări, dar nu a mai revenit cu un răspuns.

6 comentarii:

  1. PROTEST

    Ridică-te, popor român!

    Partidul Poporului protestează împotriva noii crime pe care guvernanţii României sunt pe cale să o săvârşească împotriva poporului român.
    Astăzi, 5 aprilie 2013, a fost dat publicităţii anunţul Ministerului Transporturilor, prin care sunt scoase la vânzare 51% din acţiunile deţinute de statul român în capitalul Societăţii Comerciale „CFR Marfă”.
    Preţul de pornire cerut de vânzătorul de ţară Relu Fenechiu este de 797 milioane lei, respectiv, 180 milioane de euro.
    Numai cele 900 de locomotive, plus cele peste 42.000 de vagoane, aflate, în acest moment, în patrimoniul „CFR Marfă”, valorează peste 2 MILIARDE DE EURO. Lăsăm, de o parte terenurile şi celelalte active incluse în capitalul societăţii.
    Ne aflăm în faţa unei noi hoţii, de ordinul miliardelor de euro, ca şi cele anterioare, care, adunate, depăşesc cifra ameţitoare de peste 2.000 de miliarde de euro, furate de statul român de la proprii săi cetăţeni, prin aşa-zisa privatizare.
    Până când mai rabzi, popor român?
    Ce trebuie să se întâmple ca să te ridici, să ieşi în stradă, şi să spui: GATA, nu se mai „privatizează”, adică nu se mai vinde nimic. Capitalul este al nostru, al poporului român. Vom adopta şi aplica legea prin care acest capital va intra în proprietatea noastră, a celor care l-am creat. Dacă voi politicienii, care ne-aţi furat capitalul, nu sunteţi în stare să-l administraţi, atunci plecaţi, daţi-vă demisia. Lăsaţi pe alţii, care se angajează să administreze capitalul în condiţii de eficienţă, până la trecerea lui în proprietatea noastră privată.
    Când te vei ridica, popor român? Când nu vei mai avea ţară?

    Constantin Cojocaru
    Preşedinte,
    Partidul Poporului

    Partidul Poporului (Legea Cojocaru) este condus de economistul Constantin Cojocaru si nu are nicio legatura cu escrocheria pp-dd .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. aveti perfecta dreptate!

      Ștergere
    2. exscroc a fost si este cojocaru nu ppddeul

      Ștergere
    3. hai ma du-te si te impusca vrei si tu o bucata de putere toata lumea stie ca sunteti toti escroci. esti naiv daca crezi ca un protest va rezolva ceva ii dor pe toti undeva de tine..

      Ștergere
  2. Nu e nimic de spus aici. Fiecare persoana in parte isi apara interesul. Stie foarte bine ce partid trebuie sa aleaga ca sa-i fie lui bine acolo unde lucreaza. Poporul roman nu este un popor unit. Suntem cei mai buni in sfaturi si cei mai buni in a ne "vaicari" unul altuia. Tara asta are 2 posibilitati in momentul de fata: PRIMA, daca incepe un al 3-lea RM atunci se curata de tot.A DOUA, elevii si studentii actuali sa invete cat mai bine, sa se perfectioneze si sa devina competitivi, astfel ajungand sa lucreze pentru compani straine unde valoarea este apreciata.

    RăspundețiȘtergere
  3. Poporul roman e pe cale de disparitie.Poporul roman nu mai exista.

    RăspundețiȘtergere

Va rugam INSISTENT sa nu folositi un limbaj obscen. Nu ne obligati sa stergem unele mesaje, sau sa restrictionam comentariile. Va multumim.

Surse.org Blog Un Proiect Open Source

Surse.org Blog Un Proiect Open Source

Follow by Email