Din nou despre afacerile cu arme ale lui Traian Basescu sub guvernele Ciorbea, Radu Vasile si Isarescu

From:

XXXXX XXXXXX <xxxx_x_xxxxx@yahoo.com>   

Add to Contacts

To: wikileaks_romania@yahoo.com

Traian Basescu:

Ministrul Transporturilor în Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 – 11 februarie 1998)

Ministrul Transporturilor în Guvernul Radu Vasile (17 aprilie 1998 – 22 decembrie 1999)

Ministrul Transporturilor în Guvernul Mugur Isarescu (22 decembrie 1999 – 26 iunie 2000)

In intreg mandatul de prim-ministru al lui Vacaroiu, nu s-a facut atata trafic cu arme cat a fost organizat in
numai trei luni ale mandatului de ministru al Transporturilor pe care l-a avut Traian Basescu sub guvernele Ciorbea, Radu Vasile si Isarescu. Si, atentie, am ales o perioada foarte scurta de timp, doar din nevoia de a da cateva exemple. Voi atasa drept probe pentru dezvaluirile pe care le postez mai jos documente care vin parca din neant. Pe care altii, oameni certati cu legea, le-au distrus. Daca cineva va dori – si in acest caz, vom avea cel putin o instanta internationala – sa faca lumina in aventura traficului de arme in care s-au lansat cativa romani, cu complicitatea autoritatilor, aceste documente vor fi probe cheie. Dintre cele 38 de curse cu armament, care au plecat de pe Aeroportul Militar Otopeni in cele trei luni pe care le-am ales pentru a face demonstratia de mai jos, ma voi opri asupra catorva cazuri absolut relevante.

O cursa de acest fel a fost efectuata in 14 iunie 1995 de catre aceeasi companie Miravia, care apare pana in zilele noastre atat de frecvent in anchetele ONU si altor organisme internationale, a carei proprietar este Viktor Bout. Cel care ar fi trebuit sa fie arestat in Romania dar a fost pierdut, prin tradarea facuta de un inalt functionar al Ambasadei romane la Moscova, numit acolo de Presedintele Traian Basescu. Colonel-inginer Gigel Bratiloveanu, fost angajat Romtehnica si fost director Radmil in 1998 pe algoritmul PD. Viktor Bout este, in prezent, sub arest in Thailanda. Aeronava despre care vorbim, inmatriculata 9Q-CVG apartinea Trans Air Cargo din Bangkok si era un veteran al transporturilor de armament. In trecut fusese avariata si apoi reparata. Acest transport la care ma refer a fost organizat de Romtehnica. S-a intamplat tot pe tura lui Vasile Tocu, cel promovat ulterior de Traian Basescu si pus “lup la stana”, cum explic intr-un capitol anterior. In legatura cu aceasta cursa, pe care am ales-o nu intamplator, a existat o ancheta facuta de contrainformatiile militare. Un partener al lui Shimon Naor, locotenent-colonet SRI in rezerva Ene Zaharia – provenit din Brigada Antitero – relateaza, in calitate de informator, contrainformatiilor militare despre faptul ca, la numararea banilor cash, s-a constatat disparitia unei sume de 10.000 marci. Banii fusesera numarati intr-o incapere separata de catre cei doi reprezentanti Romtehnica, de fata la acest transport. Ei se numesc maior Norocel Mihai si maior-inginer Alexiu Octavian. Ne-am mai intalnit si ne vom mai intalni cu aceste nume. Fara niciun fel de ezitari, Shimon Naor a bagat mana in buzunar si a completat suma. E la mintea cocosului ca, daca transportul ar fi fost legal, nimeni nu ar fi avut vreun motiv sa procedeze astfel.

Al doilea exemplu este aceeasi aeronava 9Q-CVG, inchiriata de aceasta data de compania Air Transport Service din Romania, tot pentru un transport de arme intitiat de Romtehnica ( 08.9Q-CVG_Romtehnica), care aterizeaza trei luni mai tarziu, in 12.09.1995, tot pe Aeroportul Militar Otopeni. Compania ATS Service apartine lui Ion Haseganu, agent acoperit DIE in cadrul Tarom si lui Gheorghe Gavril, care a fost pilot comandant al Boeing-ului 707, calitate in care a pilotat deseori avionul prezidential a lui Nicolae Ceausescu. Acest Gheorghe Gavril a fost recuperat si recompensat de Traian Basescu in 1998, cand era ministru al Transporturilor, cu functia de director al Autoritatii Aeronautice. Si acest transport avea destinatia finala UNITA. In continuare, aceeasi companie ATS, in 1997, a inchiriat o aeronava AN-12 cu trapa a companiei Balkan Air (25.ATS-Balkan), cu care a transportat 414 lazi cu munitie catre UNITA. Cinci zile mai tarziu, pe 17 februarie, ATS a mai facut o cursa cu acelasi avion, pe aceeasi ruta, cu acelasi tip de marfa.

In aceasta perioada a mandatului lui Traian Basescu la Ministerul Transporturilor, livrarile de arme pe calea aerului se desfasurau pe banda rulanta. Cu titlu de exemplu, mai consemnez transportul din 20.02.1997, cu un B707 inmatriculat in Cipru cu numar 5B-DAZ ( 5B-DAZ_1997), apartinand firmei liberiene Occidental Airlines. Iar pe 24.02.1997 intra la incarcat pe platforma militara aeronava geamana 9G-JNR. Ambele erau veterane ale traficului de arme, intitial fiind utilizate in operatiunile ilegale de arme Iran-Contras, derulate de pe aeroportul Ostend din Belgia. Acolo unde s-a aflat sediul Navrom, condus de Traian Basescu. De aceasta data, operatorul a fot compania Acvila Air, apartinand Directiei de Inzestrare a MApN, ambele avand interdictie de la Organizatia Aviatiei Civile Internationale de a ateriza in Europa, deoarece companiile detinatoare serveau drept paravan pentru flota lui Viktor Bout. Anterior, pe 12.02.1997, la platforma militara Otopeni fusese incarcat cu arme si un IL-76, inmatriculat in Ucraiana, operat tot de Acvila Air.

Informatiile de mai sus au multiple semnificatii. Despre care am scris. Dar si o noua semnificatie. Lacomia de bani a nou-venitilor la putere. Castigase alegerile Conventia Democrata iar Partidul Democrat, al carui vicepresedinte era Traian Basescu, isi adjudecase in noul guvern, printre altele, portofoliile Ministerului Transporturilor si Ministerului Apararii. De aceea, nu intamplator, in anchetele efectuate de contrainformatiile militare – ramase, de altfel, fara nicio finalitate – aparea ca laitmotiv, la fiecare livrare de armament, un comision peste valorile inscrise in facturi, de 40.000-50.000 dolari, onorat in conditii de conspirativitate si despre care frecvent se spunea ca este destinat pentru “acoperirea unor necesitati ale Ministerului Apararii Nationale” precum si – atentie – “asigurarii unor fonduri pentru partid”. Care partid? La Transporturi, la pupitrul de comanda se alfa PD. Prin Traian Basescu.

Misterul fratiei

Aparent, scandalul munitiei, ca subiect principal si implicarea clanului Basescu in combinatii legate de armament, ca subiect general, sunt destul de greu de inteles. De argumentat. De demonstrat. Iar ceea ce este mai important, nu exista inca un raspuns precis la intrebarea: de unde pana unde se intinde, in definitiv, responsabilitatea celor doi in actiuni care, finalmente, au condus catre organizatii teroriste? Voi incerca acum sa conturez cele doua scenarii, urmad ca presa, Parlamentul si alte institutii ale statului sa reuseasca sa localizeze spatiul in care a actionat clanul Basescu. Cel mai simplu scenariu – care, in acest moment, nu mai prezinta, practic, niciun semn de intrebare major – este cel in care avem de-a face cu un Mircea Basescu pe post de Charlie Chaplin, atras intr-o actiune care miroase a praf de pusca si a carui implicare, fratele sau, din postura de Presedinte al Romaniei, incearca sa o acopere. In acest moment, exista pentru toata lumea certitudinea a cel putin un transport de munitie, in greutate de peste 1.000 de tone, plecat din Taiwan sau Thailanda, descarcat si manipulat in zona libera a portului Constanta, operatiune in care a fost implicat, cu sau fara contract, Mircea Basescu si transportat apoi cu 105 camioane pana la uzina mecanica Babeni. In timp ce colonelul Cornel Purcarea, actorul principal al operatiunii, afirma ca are un contract incheiat cu Mircea Basescu, acesta din urma neaga. Se mai stie, in afara oricarui dubiu, ca nu a avut loc o operatiune de vamuire la Constanta, care era strict obligatorie in conditiile legislatiei in vigoare, avand in vedere ca marfa avea un caracter special. Contrar legii, vamuirea s-a facut asa cum s-a facut, la Babeni. Intrucat institutiile tac de sase zile, in frunte cu Serviciul Roman de Informatii, ramane o necunoscuta daca marfa descarcata in portul Constanta a ajuns sau nu, in integralitatea ei, la Babeni. Nu am reusit inca sa demonstrez cu probe, si nici altcineva nu a facut acest lucru, faptul ca o parte din munitie a fost ambalata si reexportata intr-o zona supusa embargoului, dupa modelul si traseul utilizat de fiecare data in asemenea operatiuni, interzise de legile interne si internationale. Chiar daca Romania este singurul membru UE care a refuzat, prin Traian Basescu, sa semneze Codul de Conduita pentru operatiunile de exporturi de armament. Stim din nou cu certitudine ca DIICOT Valcea a facut anchete in prima parte a acestui an asupra acestei operatiuni, ca la nivelul serviciului secret al Ministerului de Interne a fost finalizat un dosar de cercetare, care a fost prezentat, in baza unei adrese oficiale, Procurorului General al statului. Dupa care, intreg serviciul a fost facut tandari de Traian Basescu. Si a existat si o tentativa de preluare de catre DNA a arhivei. Mai stim ca, desi informat inca de la inceputul anului asupra acestei situatii, precum si asupra adresei INTERPOL Belgia – care stabilea o legatura intre o firma condusa de Purcarea, unde actionar principal este un cetatean strain in vizorul INTERPOL si organizatiile teroriste UNITA si Hezbollah – Traian Basescu nu a facut public nimic, chiar daca in operatiunea cu munitie a fost implicat si fratele sau si tace, din nou, in ultima saptamana de cand am postat pe acest site dezvaluirea. In fine, este cert ca Presedintele se afla intr-un grav conflict de interese, de vreme ce el conduce CSAT iar fratele este implicat in operatiuni legate de inarmare. Aceasta este ipostaza cea mai lejera pentru clanul Basescu dar suficienta pentru a declansa o investigatie din partea Parlamentului Romaniei.

Daca ne plasam in scenariul numarul doi, cel in care Traian Basescu, inca cu mult timp inainte de a fi devenit Presedinte, inter-relationa cu un cerc de negustori de armament proveniti, in general, din randul unor ofiteri acoperiti, care, inainte de 1989, au lucrat in acelasi domeniu, atunci situatia devine exploziva. Si pare a scapa de sub orice control. Pentru ca, asa cum demonstrez zi de zi, unele dintre aceste operatiuni sunt facute pe baza traficului de influenta, la care participa inalti functionari corupti, prin incalcarea legislatiei interne si internationale si, mai mult, prin violarea unor interdictii exprese privind furnizarea de armament in zone supuse embargoului. Daca arme sau bani – ori si una si alta – au ajuns la miscari teroriste, avand ca punct de plecare Romania, ne putem expune unui mare scandal international. Cu consecinte deosebit de grave.

Alte date aici

WikiLeaks.ro documente